A venit iarna cu toată podoaba ei argintie, cu bucuria sărbătorilor
ce mă face să uit că timpul trece la fel de repede şi când mă bucur, ba poate
chiar mai repede. N-ai avut niciodată sentimentul că fiecare vacanţă de iarnă,
de două săptămâni, te păcăleşte, te face să crezi că dacă sunt sărbători,
timpul îşi măsoară zilele mai calculat, doar pentru că se sfârşeşte un an şi începe
altul? Mie mi se întâmplă aşa de fiecare dată… Aştept sărbătorile de iarnă ca
pe o ieşire din timp, ca o încetare a activităţii acestuia.
Am scris despre aceste lucruri pentru că simţeam nevoia să
fiu la punct cu schimbările climaterice. Vacanţa va avea aceeaşi traiectorie,
aceleaşi aşteptări şi speranţe spulberate, chiar dacă în fiecare an mă aştept
la mai bine, aceleaşi bucurii normale şi nepre-tenţioase care îmi umplu
sufletul doar pentru că aşa trebuie să fie de sărbători, nu pentru că ar avea o
anume semnificaţie pentru mine. Oricum ar fi această vacanţă, mereu o voi aştepta
ca pe o poveste repetabilă cu happy-end care de puţine ori îşi împlineşte
menirea. (22 noiembrie 1998)
No comments:
Post a Comment