Fericirea constă în natura umană

               Cât de greu pot atinge fericirea din mine. Greu pentru că o caut făcând lucruri măreţe. Nu trebuie decât să aud, să miros, să văd, să-mi imaginez; să identific un cântec, un parfum, o imagine, un lucru împlinit. Toate acestea pot fi doar cuvinte, definiţii, însă nu sunt ceea ce reprezintă. Încărcătura lor e mult mai bogată decât orice faptă, mai copleşitoare decât orice realizare. Este atât de greu sesizabilă fericirea din mine, însă ştiu că e acolo, undeva, contopită cu ochii mei, cu urechile, cu gura mea…