Friday, June 29, 2012

Cine s-a născut mai întâi, prezentul sau trecutul?


Orice aş citi, mă obsedează tot mai mult o idee. Mă confund prea mult cu cuvintele altora. Regăsesc tot mai mult fărâme din mine rătăcite în minţile unor scriitori demult morţi. Mă împiedic la tot pasul de cuvinte şi idei copiate şi traduse de alţii din mine, acceptând ipoteza că trecutul începe când viitorul se sfârşeşte. Şi asta n-ar fi o problemă dacă aceşti indivizi n-ar fi reuşit să-mi exprime atât de uşor şi de clar gândurile…De ce-au făcut-o? într-o bună zi aş fi ajuns să-mi definesc mai bine fiinţa decât au făcut-o ei! Probabil aici se aplică regula primului născut. În acest caz nu mai am nimic de ripostat. Nu-mi rămâne decât să fiu mândră că am încercat să mă cunosc înainte să ştiu că alţii au făcut-o mai bine decât o voi face eu vreodată. 

E cumplit să ştii că cineva ţi-a anticipat sau ţi-a copiat mişcările. Deodată te găseşti încolţit de o mulţime de ochi insistenţi, lămurindu-te că ai doar două posibilităţi: să fii un stupid şi patetic adept (pentru ca nimeni nu ar crede că ai gândit tu primul în 1999 şi apoi altul în l939), chiar dacă ceea ce scrii, nu e influenţat de nimeni, e pura esenţă a conştiinţei tale; sau să laşi totul baltă, pentru că orice-ai face, totul a fost făcut de când e lumea. 

Eu, pentru că nu-mi place să fac alegeri (am senzaţia că orice-aş alege aş pierde ceva cât de mic), va trebui să-mi construiesc o altă teorie, pentru că am nevoie de şansa asta. Pot demonstra oricând că m-am născut înaintea lor. Şi dacă nu se poate dovedi cronologic, asta e pentru că timpul şi-a ales o proastă organizare a celor trei etape. Şi ştiu că acestea sunt elemen-tare, esenţiale, fundamentale, însă pentru mine sunt cu capul în jos, sunt de-a-ndoaselea. Demonstraţia absolută a autenticităţii mele n-o vei putea crede decât atunci când timpul va avea doar o dimensiune, când istoria n-ar putea avea nicio influenţă asupra minţii prin men-talităţi şi tipare specifice fiecărei epoci în care s-a născut un scriitor.

            Aş putea fi din nou laşă, aş putea renunţa, aşa cum am făcut de nenumărate ori. Însă nu acum, nu acum când simt că m-am născut egalul celor care mi-au uşurat şi complicat viaţa prin cuvinte ce numai eu le împlinesc, cuvinte şi fărâme ce şi le vor descoperi alţii în mine peste un alt secol. (15 iunie 1999)

No comments:

Post a Comment