Plutesc printre nori, sunt uşoară, sunt purtată printre aştri gigantici ce
se rotesc încet spre amuzamentul meu. Privesc pământul ca pe o singură petală
de narcisă, mângâiată de o adiere blândă. Furtuna s-a potolit, s-a obişnuit cu
gândul… Cerul e de un senin sfidător; marea îşi plimbă valurile în ritm de
vals, pădurile freamătă de inocenţa păsărilor, izvoarele aleargă către un râu bogat.
Natura se mişcă după legi nescrise pentru liniştea mea sufletească. (17 iunie 1998)
No comments:
Post a Comment