Şi ce dacă mă chinui? Şi ce dacă nu mă laşi să fiu, să descriu, să mă
transform în cuvinte? Ce dacă mă ţii prizoniera unor situaţii pretenţioase? Ce dacă
îmi alergi sufletul doar ca să mă faci să mă îndoiesc de tine, să mă întreb dacă
eşti al meu sau eşti doar o geană pe un obraz îmbujorat?… Ce dacă îmi pui la
îndoială tot ce cred că-i pentru mine pe lumea asta… Pentru că mereu mi-ai dat
un semn, mereu mi-ai lăsat o uşă deschisă, cât de mică… Şi ştiu că eşti al meu,
fie şi numai pentru acum. Şi sunt serile astea înecate-n certitudine, îmbrăcate-n
revelaţii, e cerul ăsta parcă al altei lumi, care-mi ridică încă o dată o scară
spre mine ca să te pot ajunge, să mă poţi împlini.
Aş vrea să cuprind în tine acum tot universul meu, dar l-am împrăştiat pe
drum aerului, l-am dăruit prezentului. Şi asta doar pentru că am siguranţa că
eşti al meu, că nu-mi poţi părăsi suflul nici dacă te-aş lăsa… (6 iunie 2000)
No comments:
Post a Comment