M-am gândit să-ţi scriu pentru că a venit toamna în Cluj şi ştiu cât de
mult îţi place ţie toamna. Adevărul e că mă cam săturasem de vară, iar vremea
asta înnorată îmi aduce alte dorinţe în suflet… În primul rând m-a făcut să mă gândesc
la Piteşti, la străduţele mele, la tine şi poveştile noastre. Mi-e dor de cafeaua lungă şi câteva ore în bibliotecă,
dar cel mai dor mi-e de starea aceea în expectativă pe care-o aveam vara cu pricina, când nu ştiam ce se va întâmpla cu noi, unde o să
ajungem sau dacă ne va fi bine. Nu înţeleg de ce mă întorc atât de des în timp,
şi de ce a rămas vara aceea, una în care am fost cu adevărat fericită?
Am senzaţia că a existat vara aceea şi a urmat toamna aceasta. Oare e
posibil să fie reală ordinea aceasta a anotimpurilor? Poate aşa mi-aş dori eu să
fie şi toţi anii dintre ele să fi fost nişte ţânţari care-ţi strică somnul
într-o noapte de vară. Dar sigur nu poate fi aşa pentru că am trăit multe între
aceste două anotimpuri.
Îmi doresc să ningă, să fie măcar ca iarna trecută când eram la poalele
unui nou început. Imediat e un an de când trebuie să fiu om mare, de când te-am
văzut doar de trei ori… şi crede-mă, mi-e parcă tot mai greu să mă obişnuiesc
cu oraşul, cu mine. S-a sfârşit prima vară petrecută aici şi Clujul mi s-a părut
mai străin ca niciodată şi viaţa mea parcă a altcuiva.(19 octombrie 2000)
No comments:
Post a Comment