Ieri când am ieşit din casă m-a întâmpinat acelaşi miros de primăvară. L-am
recunoscut pentru că a adus cu el toate momentele minunate de acum două primăveri.
A fost un anotimp fără vârstă, singurul din viaţa mea care mi-a arătat de la început
totul, mi-a dovedit totul fără ascunzişuri şi de atunci e anotimpul meu. A fost
o vreme a superlativului, zâmbeam încontinuu, vedeam numai chipul lui, ochişorii
lui albaştri, iar toate propoziţiile se terminau într-un sărut. Nu simţeam frig
sau cald, trăiam un anotimp perfect cu omul perfect pentru mine, drept dovadă
suntem unul lângă altul şi acum. Asta dovedeşte că a fost primăvara noastră, a
unei iubiri adevărate. Şi apoi a urmat o vară minunată… încă e vară…(5 ianuarie 2003)
No comments:
Post a Comment