Iată un lucru pe care-l auzim toţi destul de des şi pe care l-am trăit cu
toţii: “prima iubire”… până acum înţelegeam ce înseamnă, în sensul că era prima
şi credeam că este cea mai reală, mai frumoasă şi că orice altă iubire ar urma
după, n-ar mai fi la fel, că oricine care a avut o mare primă iubire, n-o să
mai ajungă să trăiască ceva la fel de intens.
Însă explicaţia e cu totul altfel. Nu cred că numai eu o percep aşa…
Probabil aşa se lasă unele lucruri descoperite, şocant. “Prima iubire” e PRIMA
şi nimic mai mult. Adică, prin faptul că e prima îşi câştigă toată reputaţia. Dacă
ne gândim la ea toată viaţa, nu e pentru că a fost şi va rămâne cea mai minunată,
ci la faptul că a fost prima. După cum simt acum, nici nu mi-aş dori să se repete.
Ştiu atât de multe acum şi sunt cu atât mai conştientă de toate. “Prima iubire”
e doar cea dintâi care s-a petrecut şi, tot ce e posibil, mult mai nesemnificativă
decât celelalte. Tot tamtamul acestei prime iubiri ar trebui acordat cu toate
aplauzele “ultimei iubiri”. Fiind ultima, ea e cea învingătoare. (19 iulie 2001)
No comments:
Post a Comment